Citesc, ascultă podcasturi, participă la cursuri, caută perspective noi, urmăresc oameni de la care au ceva de învățat. Știu despre leadership, relații, emoții, comunicare, motivație, limite, vulnerabilitate, sens.

Este una dintre întrebările pe care le pun cel mai des în coaching. Și, paradoxal, este una dintre cele mai dificile.

Când vorbim despre leadership și coaching, ne concentrăm adesea pe începuturi: noul CEO, managerul promovat, liderul care intră într-o poziție strategică. Dar există o etapă la fel de importantă, adesea trecută sub tăcere: momentul în care un lider iese din funcție...

Este o întrebare legitimă – și importantă. Pentru că atinge un punct sensibil în tranziția de la mentalitatea de „a ajuta prin a-ți spune părerea” la aceea de „a susține prin a observa, a asculta, a împărtăși, a întreba”.

În coaching, experiența adunată în ore de însoțire a clienților este un avantaj esențial. Ne formează intuiția, ne rafinează ascultarea, ne învață să recunoaștem tipare și dinamici subtile.

În rolurile de management și leadership, provocările nu lipsesc, iar sentimentul de a fi depășit este, deseori, un companion neplăcut.

Conversațiile recente cu clienți diferiți m-au pus în situația de a pune des această întrebare. În culturi organizaționale care nu valorizează neapărat suprasolicitarea, nevoia celui care nu știe să spună nu, este diferită de la individ la individ.

În ultimii 15 ani, am susținut constant oameni care au dorit să se formeze și să se antreneze în coaching prin programe de mentoring de grup sau mentoring individual.

Intenția în ascultare reflectă scopul sau obiectivul pe care îl avem în minte atunci când ne angajăm într-o conversație...

Sindromul impostorului a început să fie raportat și investigat în anii '70. Termenul însusi a fost introdus în literatură într-un articol publicat în 1978 de psihologii Pauline Clance și Suzanne Imes...