În coaching, ne pregătim ani de zile să punem întrebările potrivite. Dar măiestria nu începe cu întrebările. Ea începe în momentul în care coachul renunță să știe. Într-o lume profesională obsedată de soluții rapide și expertiză...

În organizațiile în care am lucrat în ultimii ani am întâlnit frecvent lideri foarte buni, oameni pregătiți, echilibrați, cu rezultate solide și cele mai bune intenții.

Modelul competențelor de coaching structurat de ICF, poziționează “Cultivarea învățării și a creșterii” ca fiind arie fundamentală oricărui proces de coaching profesionist...

According to the International Coaching Federation (ICF), coaching supervision is a collaborative, reflective practice that supports the ongoing development of coaches and the quality of their work with clients.

În munca mea de coaching internațional, am observat constant un lucru: înainte să vorbească datele, vorbește atmosfera din cameră. Nu neapărat zgomotos sau spectaculos, ci prin detalii aparent mici...

Suntem coachi, așadar avem încredere in coaching și în ceea ce poate genera. Până la capăt, avem încredere în noi. Întâlnim deseori tema succesului în relaționarea cu clienții noștri.

Profesia de coach este cea care m-a învățat cea mai profundă și conștientă lecție despre parteneriat. M-am întâlnit cu acest concept în multe organizații și în viața personală, însă nu „m-a atins” până am început să conștientizez ce fel de partener eram eu.

Supervizarea nu este despre a găsi răspunsuri rapide, ci despre a crea un spațiu în care coach-ul își poate privi propria practică cu mai multă claritate.