Suntem coachi, așadar avem încredere in coaching și în ceea ce poate genera. Până la capăt, avem încredere în noi.
Întâlnim deseori tema succesului în relaționarea cu clienții noștri.
Cum arată, cum îl măsuram, ce ne aduce, cum ne face sa ne simțim?
Oamenii și echipele lucrează pentru a avea succes, nu?
Îmi amintesc acum că, în urmă cu ani, cineva mi-a spus: “Văd peste tot cărți, webinarii despre cum să ai succes. Eu SUNT un om de succes! Așa ca mă interesează surse de învățare despre cum să RĂMAN de succes!”
Doar ca reflecția îi era dușman, părerile diverse îl oripilau. Așa ca întrebarea “Ce înseamnă succesul pentru tine?” a devenit dificilă tare.
În procesul de coaching suntem cel puțin doi. Clientul și coachul. Dacă în rolul clientului este o echipă, vom fi, evident, mai mulți.
Așadar ne apare distincția “Succesul cui?”
Iar întrebarea asta mi-a apărut cu mare putere în timpul unei întâlniri de progres în cadrul unui proiect de coaching organizațional, în urmă cu câteva luni.
Am remarcat o tendință, la unii coachi, de a privi și prezenta cu multă îngăduință, ca sa nu spun hiperbolizare, evoluția clienților cu care lucrează.
Nu am dubii ca acei oameni cresc, evoluează, fac pași în direcțiile pe care și le doresc. Nici vorba!
Doar ca oameni suntem, nu rachete. Mai ratam, o mai luăm de la capăt, toate fac parte din viața.
Sesizând asta, am adus “pe masa” tema succesului.
Succesul cui?
Al clientului, al coachingului, al coachului?
A rezultat o sesiune de reflecție excepțională.
Cel mai simplu ar fi fost sa “fugim” la definițiile International Coaching Federation. Le știam toți, ajungeam repede la un acord.
Ce ne spune ICF?
Succesul coachului este măsura în care acesta:
- creează un spațiu sigur, etic și de încredere pentru client
- susține clientul să-și clarifice obiectivele, valorile și direcția
- stimulează conștientizarea și responsabilitatea clientului
- îl sprijină pe client să genereze propriile soluții și să acționeze consecvent
- respectă autonomia clientului, fără a-l sfătui, direcționa sau manipula.
Fără a contrazice nimic din toate astea, am adus în discuție părerile a doi din mentorii mei.
Ernie Turner a fost mereu un mare suporter al reflecției ca instrument de învățare individuală și în echipă. Prin urmare, în 40 de ani de experiență de coaching, a sprijinit echipele cu care a lucrat sa aducă reflecția în comportamentul lor curent și, pe cale de consecință, să devină echipe care învață din ce li se întâmplă zilnic.
Simțind asta în mare acord cu mine, am devenit, evident, un mare suporter și promotor al reflecției. Iar când liderul sau echipa cu care lucrez deprinde asta, simt un succes al lui și al coachingului.
Într-o altă etapa a parcursului meu în lumea coachingului, Leda Turai mi-a spus ca, din punctul ei de vedere, la nivel de MCC, declanșarea proceselor de învățare ale clientului este mai importantă decât atingerea unor obiective de sesiune. Încă o dată, am rezonat foarte tare!
Iar cele două abordări sunt extrem de apropiate conceptual, chiar dacă ușor diferite ca definire.
Învățarea, așadar, învățarea ca proces al clientului.
Aici vad eu succesul procesului de coaching, care se duce în succesul clientului.
Simt ca “pornește”, atunci când clientul vorbește liber, inclusiv despre dileme, eșecuri, emoții, când își permite să spună „nu știu” sau „nu sunt clar”, când apar momente de tăcere productive, fără a-i părea jenante ori semne de necunoaștere.
În întâlnirea echipei de coachi despre care vorbeam, am mai adus în discuție două perspective.
Una, cunoscută fiecăruia dintre noi, de inspirație ICF – un coach este cu adevărat de succes atunci când clientul nu mai are nevoie de coach pentru a continua să crească.
O a doua este despre bucurie. Ce te bucură pe tine, coachul, în timpul și la capătul procesului. Care este bucuria ta?
Si pentru ca în jurul mesei, așa virtuală cum era ea, eram, cu toții, coachi, am încheiat nu cu directive, nu cu “trebuie”, nu cu “așa se face”, ci cu o temă care a rămas spre reflecția fiecăruia și pe care o continuam in echipa.
Cum ar fi să lăsăm succesul în dreptul clientului și bucuria în dreptul coachului?
Ce ar schimba asta în modul nostru de raportare la proces, la client, la succes?
Despre autor
Dan BERINDE / MCC, EMBA
Cu experiență relevantă în managementul companiilor, în formarea și antrenarea echipelor manageriale, lucrez cu lideri și echipe pentru a atinge înalta performanță. Cred cu tărie că poți conduce oamenii doar dacă îi iubești și că realizările importante țin de stare și atitudine într-o măsură mai mare decât de competențe. Sunt pasionat de creșterea și învățarea oamenilor, de inspirarea lor spre ținte înalte. O vorbă ce mă inspiră și în care mă regăsesc: “Dacă vrei să construiești un vas, nu bate oamenii la cap să strângă lemn, nu le trasa sarcini şi nu le da de munca ci, mai curând, vorbeşte-le despre imensitatea nesfârşită a mării.” Antoine de Saint Exupéry
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.