Am trecut prin trei “vieți” profesionale. Toate extrem de interesante și provocatoare. Le-am iubit pe primele două, o iubesc și pe cea de acum.
În prima am fost profesor de management. Am împărtășit informație, am ajutat, acolo unde era și dorinta de a primi, de a învăța.
În cea de-a doua, am fost manager. Manager de criză. Am contribuit la redresarea și dezvoltarea unor firme și, poate mai important decât asta, la formarea și dezvoltarea unor oameni, manageri, lideri.
Apoi am sărit în “barca” coachingului.
Privind în urmă, îl vad ca un parcurs firesc, în care “viețile” se întrepătrund și se generează.
O întrebare “curge” de-a lungul lor, a celor trei “vieti”.
Cum învață oamenii? Sau, mai degrabă, ce îi oprește să învețe?
Iar asta o urmăresc continuu și peste tot, la mine însumi, la cei din jurul meu, în companiile în care ajung, în societate.
O zicere pe care o folosesc des, în reflecția proprie și în îndemnuri pe care le fac, e cam așa:
“Să devenim mai buni la a fi mai buni!”
Cât ne dorim asta? Ce facem pentru asta?
În rolul nostru de coachi, cum sprijinim asta?
Analizând procesul de coaching și stilul de abordare ori poziționare a coachilor, sesizez cel puțin trei situații.
Toate potrivite, toate utile, doar diferite, să ne înțelegem.
O abordare este aceea de proces, de obiectiv de sesiune.
Mulți dintre noi deprindem coachingul pe baza modelului GROW. Simplu de inteles, usor de deprins și de aplicat. Obiectiv de sesiune, abordare structurată, etape clare, îl avem toți în arsenalul nostru.
O a doua poziționare este cea în care preocupările și explorările privind contextul în care se manifestă provocările clientului nostru apar în mod pregnant. Privirea clientului nostru se ridică de la provocarea punctuală și privește ceva mai larg, la contextul care îi determină situația, starea, poate modul în care îi arată viața. Ce poate și ce nu poate schimba în contextul dat, conștientizat?
“Nu depinde de mine!” este ceea ce aud deseori, la pasul inițial. E mai usor sa nu depindă de noi. Responsabilitatea ne apasă mai puțin. Este despre alții, e mai simplu așa. Și aici rolul coachului devine unul esențial, determinant. Deseori, prea puțin confortabil pentru client.
O a treia preocupare constantă este cea despre declanșarea proceselor de învățare ale clientului. Fie el individual ori echipa, foarte important să realizăm asta!
Ce învață, cum învață, cine devine clientul după ce trecem prin “viața” lui?
Din perspectiva mea, a determina procesele de învățare este mai important și mai util decat obiectivele de sesiune. Pentru ca este mai durabil, mai sustenabil.
Si, tot ca o părere personală asumată, atunci cand scânteia, flash-ul, se aprind la client la ceva vreme după încheierea sesiunii noastre de coaching, îmi pare mai puternic decât dacă se întâmplă în timpul sesiunii. E semn că am contribuit la reflecții puternice, adânci, cu sens!
Iar asta va face să nu fie dependent de noi, să fie, însă, inspirat de întâlnirea cu noi. Noi, coachii!
I-am inspirat declanșarea unor comportamente precum reflecția și învățarea!
Privind noi în oglinda, invit sa ne amintim o vorbă cunoscută: “Nu poți sa dai ceea ce n-ai!”
Așadar, noi și clienții noștri, care ne sunt cei mai apropiați și importanți parteneri de învățare, “Să devenim mai buni la a fi mai buni!”
Despre autor
Dan BERINDE / MCC, EMBA
Cu experiență relevantă în managementul companiilor, în formarea și antrenarea echipelor manageriale, lucrez cu lideri și echipe pentru a atinge înalta performanță. Cred cu tărie că poți conduce oamenii doar dacă îi iubești și că realizările importante țin de stare și atitudine într-o măsură mai mare decât de competențe. Sunt pasionat de creșterea și învățarea oamenilor, de inspirarea lor spre ținte înalte. O vorbă ce mă inspiră și în care mă regăsesc: “Dacă vrei să construiești un vas, nu bate oamenii la cap să strângă lemn, nu le trasa sarcini şi nu le da de munca ci, mai curând, vorbeşte-le despre imensitatea nesfârşită a mării.” Antoine de Saint Exupéry
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.
