Dacă aș trăi cu adevărat, zi de zi, mentalitatea de coaching…
- Aș spune NU cu ușurință acelor lucruri care nu mă cheamă cu adevărat; și aș ști ce nu mă cheamă cu adevărat pentru că în corpul meu există mereu răspunsul clar DA sau NU la orice invitație – fie că e invitația de a mă implica într-un proiect, fie că e invitația de a fi speaker la un eveniment, fie că e invitația de a adopta un set nou de reguli solicitat de o autoritate etc..
- M-aș opri din a face ceea ce nu mă mai împlinește. Sunt lucruri pe care le trăim o vreme și ne încântă, ne entuziasmează. Aș zice chiar că ne învățăm lecțiile pentru care am ajuns acolo. Și vine un moment când, deși îți dai seama că un context sau altul, o relație sau alta au încetat să te mai bucure așa cum o făceau până nu demult, continui să rămâi în acel context, acea situație, acea relație…
- Aș pune un STOP rapid acelor situații în care ajung și, odată ajuns în ele, îmi dau seama că nu sunt ceea ce căutam. Alegi să mergi într-o vacanță, poate cineva chiar ți-a recomandat acel loc. Și, odată ajuns acolo, îți dai seama că nu este deloc ceea ce căutai. Ce faci: rămâi pentru că ai plătit vacanța și cauți să vezi cum să o faci cât mai frumoasă sau pleci și îți cauți destinația care e acum pe gustul și nevoia inimii tale?
- M-aș opri deseori. Din tot. M-aș opri din lucru atunci când iubitul / iubita mea ar apărea în peisaj pentru a-i spune că îl / o iubesc. M-aș opri din lucru atunci când copilul meu ajunge acasă de la școală și aș petrece cu el 10 sau 100 de minute, nici nu contează câte, fără presiunea proiectului care mă așteaptă pe birou. M-aș opri din lucru (task-uri peste task-uri) pentru a gândi, a simți, a evalua, constant, dacă ceea ce fac în munca mea încă mai are sens profund, semnificație reală, pentru viața mea, a semenilor mei, a pământului și a aerului.
- Aș alege provocările nu doar pentru că am învățat că din provocări creștem, ci pentru că inima mea a avut o tresărire de bucurie atunci când provocarea s-a ivit; provocările ne vin și cu frică – de aceea le numim provocări; sunt însă unele care mai întâi te cheamă, în care inima crește-n bucurie și abia apoi, poate in secunda doi, se ițește și frica. Dacă mentalitatea de coaching m-ar locui pe deplin, aș face diferența între provocarea care m-a chemat cu bucurie și cea care m-a chemat cu frică și aș alege-o doar pe cea dintâi.
- Nu aș lua pe umerii mei zbaterile oamenilor din jur aflați în căutarea sensului vieții, ci aș celebra cu entuziasm căutarea lor.
- Nu m-aș judeca pentru că, într-o eră a digitalului, eu nu iubesc social media și petrec un timp infim în aceste contexte, atât de infim încât nu sunt la curent cu toate cele pe care le mai fac colegii mei de breaslă, profesorii sau mentorii mei, cercul de cunoscuți, lumea.
Dacă aș trăi cu adevărat, zi de zi, mentalitatea de coaching…
- Aș deschide ochii în fiecare dimineață cu bucuria zilei noi, cu gândul la acel lucru minunat pe care abia aștept să îl fac azi;
- M-aș ridica din pat ușoară și, de m-aș grăbi, aș face-o din entuziasmul gândului „abia aștept să…”, fără urmă de „of, trebuie să…”;
- Mi-aș face cafeaua cu drag de fiecare aromă și de fiecare gest ce însoțește prepararea cafelei;
- Mi-aș savura, o dată cu cafea, gândurile și trăirile; aș citi, fără grabă și, mai ales, fără scop, cartea de „basme” care mă așteaptă pe un colț de noptieră;
- Aș intra în fiecare întâlnire sau activitatea din zi cu curiozitatea copilului iubitor de Harry Potter, ajuns ca prin miracol la Hogwarts;
- Și, da, din nou, m-aș opri. Des. M-aș opri să îmbrățișez, să mulțumesc, să mă conectez, să manifest iubirea care ne ține în același spațiu și fără de care a fi în același spațiu cu… este lipsit de sens.
Dacă mentalitatea de coaching m-ar locui pe deplin, clipă de clipă, aș fi conștientă că fiecare întrebare sau invitație adresată clientului sau colegului meu este, în egală măsură, o întrebare sau invitație adresate mie însămi. Că gândurile izvorâte din mine în sesiunile de coaching sau în întâlnirile cu echipa mea sunt izvorâte din mine, așadar, porți și către mine, nu doar posibilități de explorare pentru ceilalți.
Dacă mentalitatea de coaching m-ar locui pe deplin, clipă de clipă, aș spune de fiecare dată DA sau NU în acord cu alegerea sufletului meu. Și am credința totală că sufletul omului ține cont de toți ceilalți oameni, deci nu mă tem că al meu DA sau NU, aliniat cu sinele meu ar fi, vreodată, înspre răul altora.
Dacă ți s-a invit în minte întrebarea: „când știi că ai ales cu sufletul și sinele, ci nu cu alta parte din tine (probabil ego)?”, ei bine, te asigur că știi. Necesită doar să te oprești. Să oprești toate „motoarele” și să te asculți. Și vei ști.
Despre autor
Mioara ȘOLDAN
– MCC
Cu background de lingvist și master în psihologie clinică și diagnoză, Mioara Șoldan este în prezent ICF Master Certified Coach, mentor înregistrat în registrul ICF, coach supervisor și trainer în cadrul unor programe acreditate ICF. Susține, din aceste roluri, dezvoltarea aprofundată și creșterea continuă a specialiștilor în coaching.
Motivația continuă a Mioarei curge din credința că, prin creșterea nivelului de conștientizare la nivel individual, contribuim colectiv la evoluția umanității. Proiectele de coaching pe care le creează și implementează vizează cu precădere transformarea culturilor organizaționale și a dezvoltat, în cei 10 ani de activitate, proiecte cu companii de la foarte mici la foarte mari, organizații locale și internaționale, lucrând atât în procese de 1:1 cât și cu echipe.
”În mine locuiește un suflet de ONG-ist”, spune Mioara, care a fost Președintele ICF Romania în perioada aprilie 2021-martie 2022 și membru în Board-ul ICF România timp de 4 ani (2019-2023), contribuind cu loialitate la dezvoltarea profesia de coach, la educarea pieței din România în privința coaching-ului profesionist și la promovarea coaching-ului în comunități de business și organizații non guvernamentale.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.
