Unul dintre motivele pentru care sunt recunoscătoare profesiei de coach este pentru că m-a învățat câteva competențe simple și foarte utile, atât în viața personală cât și cea profesională. Una dintre aceste competențe este cea de aliniere, sau, așa cum o definește coachingul – competența de a seta și menține acorduri. Eu îi spun simplu „contractare” și cred că este un cuvânt folosit de cei care au fost/sunt în contact cu coachingul. Alinierea sau contractarea reprezintă o etapă de bază a fiecărui proces în care suntem parte și stă la baza relațiilor sănătoase.
Am conștientizat importanța acestei competențe când am intrat în lumea coachingului, în 2006, perioadă în care eram manager într-o organizație multinațională și mă aruncam cu capul înainte în multe proiecte, fără să am acorduri clare pentru mine și echipa mea. De-a lungul timpului, am intrat în relații, parteneriate, proiecte de business și personale cu claritate în setarea și resetarea acordurilor, însă sunt conștientă că mai am de învățat în această direcție – viața îmi aduce continuu provocări în care rafinez competența de contractare în moduri din ce în ce mai subtile.
DEX oferă o definiție pentru „contract” și spune că este „un acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale, o convenție”. Eric Berne, părintele analizei tranzacționale, spunea prin 1962 că “un contract este un acord explicit, bilateral, având în vedere un anumit plan de acțiune”. Coachingul este o abordare contractuală. Orice demers de coaching, pe lângă faptul că se înscrie în cadrul unui contract profesional și juridic, așa cum se întaâmplă în oricare alt domeniu, este un demers contractual prin locul pe care îl acordă numeroaselor forme de contracte, subcontracte, recontractări, de-a lungul colaborării cu un client individual sau colectiv.
Contractarea și alinierea în coaching poziționează coach-ul și clientul la același nivel, de autonomie și egalitate, de parteneriat, îi poziționează „pe aceeași pagină”, ca înțelegere. Prin demersul de contractare, de aliniere în procesul de coaching, clientul (co)determină obiectivele și focusul dezvoltării sale, precum și cadrul în care se va antrena împreună cu coach-ul.
Văd util să diferențiez contractul juridic sau comercial, care definește cadrul legal al prestării serviciilor de coaching de toate celelalte niveluri de contract, care se referă mai degrabă la contractul psihologic dintre coach și client, acordurile punctuale și operaționale (de ședință, de lucrări practice, etc). acestea din urmă sunt adeseori verbale, negociate și renegociate între coach și client, de-a lungul evoluției procesului, fiind destinate maximizării potențialului clientului.
Demersul contractual explicit permite celor doi parteneri, coach – client, să se concentreze pe profesionalizarea relației lor cu scopul atingerii unor rezultate bine definite încă de la început.
Într-un sistem sănătos (organizație, echipă, familie) un contract explicit, scris, între doi sau mai mulți parteneri, este redundant. O caracteristică a unui sistem sănătos este legată de faptul că regulile sunt explicite, deschise, agreate și pot fi renegociate atunci când este necesar. Un acord verbal care subliniază punctele principale poate fi suficient. După cum spune simplu Mary Karr, vorbind despre familii disfuncționale “orice familie cu mai mult de 1 membru“ reprezintă un sistem disfuncțional, văd util, pentru a normaliza ceea ce trăim cu toții în mediul organizational, să avem înțelegerea că marea majoritatea a sistemelor organizaționale sunt disfuncționale, într-o măsură mai mare sau mai mică. Astfel, eu văd contractarea și alinierea ca o competență relevantă de leadership și parteneriat sustenabil.
Un exercițiu conștient pe care l-am văzut valoros din rolul de coach în mediul organizațional, cu lideri și cu echipe, a fost să invit și să modelez asumarea de contracte explicite, asumate, adesea scrise. Sunt mulți clienți individuali și echipe care mi-au spus că dezvoltarea acestei competențe a avut un impact semnificativ în performanța atinsă.
În toată călătoria mea de coaching și leadership de până acum, am învățat că îmi plac proiectele de coaching pe care le-am acompaniat de la început până la sfârșit: de la o idee, o intenție de a schimba ceva, la asumarea unui proces, atragerea/găsirea resurselor necesare, la progresul pas cu pas, reușite și eșecuri, lecții învățate de ambele părți, închidere și celebrare.
Fiecare etapă în nașterea și evoluția unui proiect aduce cu sine invitația de a fi prezentă și a vedea cum pot aduce valoare pentru întreg și fiecare parte implicată. Acestea sunt proiectele care m-au provocat cel mai mult și care m-au învățat lecții importante despre coaching, leadership, despre viață.
Un contract oferă numeroase indicații asupra cadrului de referință al relației. Acordând suficientă atenție procesului de contractare și implementare a contractului, se poate constata prezența a numeroși indicatori ai cadrului de referință al celor cu care alegem să colaborăm. Putem observa, printre rânduri, cadrul de referință al partenerului și ne putem observa pe noi înșine în relație, cadrul nostru propriu de referință, limitările și lecțiile pe care noi le avem de învățat.
Din experiența mea de coaching de peste 16 ani, în special în mediul organizațional, am observat contracte care pot fi:
- Defensive
- Ofensive
- Deschise sau mai degrabă orientate pe relații, nu pre rezultate concrete, clare, măsurabile
- De încredere – pot fi agreate verbal și este suficient
- Tehnocrate – orientate către mijloace
- Orientate către obiective, la rândul lor, aceste obiective pot fi mai mult sau mai puțin măsurabile
Sunt lucruri mici care generează impact mare atunci când sunt puse în practică. Pentru mine capabilitatea mea de a intra în relații în mod conștient, de a avea acorduri clare, atât cât este posibil pentru mine și pentru cealaltă parte, este o sursă continuă de conștientizare și învățare. Eu apreciez că în viața mea, acesta este un impact mare 🙂
Despre autor
Rodica OBANCEA
– are peste 24 de ani de experiență în educație și dezvoltare organizațională. Activează ca și coach profesionist din 2007 și dezvoltă parteneriate de coaching cu lideri și echipe de leadership din industrii și organizații diverse, în Romania și international. De-a lungul călătoriei de coach profesionist, pentru Rodica, coachingul a devenit un stil de leadership și de business, și a creat proiecte, echipe și companii ce au această înțelegere la bază. Este pasionată de antreprenoriat și de a crea parteneriate, echipe, comunități ca spații de încredere și impact pozitiv în lume. Crede că ne putem antrena curajul de a fi și a face ceea ce ne dorim cu adevărat, onorand potențialul nostru uman cel mai înalt.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.
