Nu toate conversațiile de coaching caută un răspuns. Unele caută un om capabil să rămână, pentru o vreme, în tensiunea dintre două adevăruri care nu se exclud, dar nici nu pot fi împăcate definitiv.
Aici începe una dintre cele mai subtile provocări ale practicii mature. Suntem formați într-o logică a rezolvării. Întrebările pe care le adresăm și claritatea pe care o construim urmăresc, firesc, același scop: transformarea în acțiune.
Pentru multe conversații, aceasta este direcția potrivită. Clientul are nevoie de o decizie sau de un plan, iar coachingul îi oferă cadrul în care acestea devin posibile. Experiența arată însă că practica matură conține două tipuri de conversații.
- Prima este universul problemelor. Aici există o soluție care poate fi descoperită: cum delegăm mai eficient, cum structurăm o decizie, cum pregătim o conversație dificilă sau cum ne organizăm mai bine timpul. Claritatea conduce la acțiune, iar acțiunea schimbă realitatea.
- A doua este universul paradoxurilor. Aici nu există o soluție definitivă, ci un echilibru care trebuie cultivat și renegociat continuu. Autonomie și apartenență. Performanță și sustenabilitate. Curaj și prudență. Fermitate și flexibilitate.
Aceste tensiuni nu cer eliminarea unuia dintre poli. Cer o conștiință suficient de matură pentru a le susține fără a le simplifica.
Confuzia dintre cele două universuri produce o eroare pe care am ajuns să o numesc intervenție prematură: momentul în care grăbim clientul spre o soluție înainte ca sensul tensiunii să fi devenit clar.
Această diferență schimbă radical rolul coachului. O problemă devine mai mică pe măsură ce găsim soluția potrivită. Un paradox nu se micșorează. El ne cere să devenim noi mai încăpători. Nu dispare atunci când alegem una dintre valorile aflate în tensiune, pentru că fiecare protejează ceva esențial.
Încercarea de a elimina una produce adesea o altă formă de dezechilibru. Maturitatea nu constă în alegerea unui pol, ci în capacitatea de a le onora pe amândouă. Heraclit observa că armonia nu presupune absența contrariilor, ci se naște tocmai din ele. Privită astfel, tensiunea nu este întotdeauna un semn că ceva trebuie corectat; uneori, ea arată că două lucruri importante coexistă și cer să fie susținute împreună. Rolul coachingului nu este să simplifice complexitatea, ci să-l ajute pe client să o înțeleagă și să se raporteze la ea mai conștient.
Într-o sesiune cu o clientă, CEO al unei companii, această distincție a devenit foarte concretă. Revenea de luni întregi la aceeași dilemă: cum să rămână profund dedicată echipei și, în același timp, fidelă propriei vieți. Reflexul profesional m-a dus imediat spre prioritizare, delegare, limite mai clare, intervenții legitime, dar care nu atingeau miezul conversației.
În loc să construim un plan, am întrebat: Ce s-ar întâmpla dacă această tensiune nu ar dispărea niciodată? Dacă nu ar trebui rezolvată, ci înțeleasă mai profund?
Tăcerea care a urmat a deschis o altă perspectivă. Clienta nu a plecat cu o listă de acțiuni, ci cu o relație diferită față de propria dilemă: nu ca eșec de organizare, ci ca expresie a două valori autentice care coexistau și meritau susținute împreună.
Privind în urmă, mi-am dat seama că întrebarea decisivă nu fusese adresată clientei, ci mie însămi:
Încerc să-i rezolv viața sau încerc să-i înțeleg experiența?
Această întrebare mi-a schimbat practica mai mult decât orice instrument de coaching. Din astfel de momente am ajuns să folosesc, înaintea intervențiilor importante, patru întrebări:
- Este aceasta o problemă sau un paradox?
- Ce valoare protejează fiecare dintre cele două perspective aflate în tensiune?
- Dacă aș renunța la presiunea de a produce claritate imediată, ce aș observa diferit?
- Clientul caută o soluție sau încearcă să găsească o modalitate mai matură de a trăi această tensiune?
Aceste întrebări nu generează răspunsuri rapide. Ele creează ceea ce numesc claritatea tensiunii: momentul în care clientul nu a găsit încă soluția, dar înțelege cu mult mai multă precizie natura paradoxului pe care îl trăiește.
Din acel moment, relația lui cu situația începe deja să se transforme, chiar dacă realitatea exterioară rămâne neschimbată. Această perspectivă a schimbat și felul în care măsor succesul unei sesiuni.
La început îl vedeam în răspunsurile găsite. Astăzi îl recunosc și în calitatea întrebărilor cu care clientul pleacă. Uneori, cea mai importantă schimbare apare atunci când omul încetează să mai considere complexitatea propriei vieți un eșec.
Aici stă diferența subtilă dintre competență și măiestrie: competența facilitează soluții atunci când ele există; măiestria recunoaște momentul în care o soluție ar simplifica artificial experiența clientului.
Există tensiuni care nu trebuie învinse, ci înțelese.
În clipa în care clientul încetează să lupte împotriva paradoxului și începe să dialogheze cu el, nu se schimbă doar perspectiva asupra unei decizii. Se schimbă felul în care își locuiește propria viață.
Iar aceasta este una dintre cele mai profunde transformări pe care coachingul le poate facilita.
Tina Iordan
Coach, antreprenor, aventurier și pasionată de dezvoltarea potențialului uman.
Tina Iordan este Master Certified Coach (MCC), mentor pentru coachi, Co-CEO al unei firme internaționale de consultanță în talent și coaching și voluntar activ în echipa de Etică a ICF România. Cu peste 3500 de ore de coaching și o experiență managerială solidă, Tina sprijină lideri, echipe și antreprenori în procese de transformare profundă, claritate strategică și leadership autentic.
Filosofia ei pornește din convingerea că putem trăi cu mai mult echilibru și sens în toate dimensiunile vieții. Scopul nu este doar performanța, ci armonia dintre aspirații, acțiune și conștiință – pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră.
Valorile care îi ghidează munca sunt etica, excelența și estetica, reflectate în fiecare conversație prin finețe, discernământ și rigoare. Trăiește în două țări, lucrează cu clienți din peste 20 de culturi încă din 2012 și valorifică diversitatea ca sursă de învățare și evoluție.
Cu studii în filosofie și o pasiune autentică pentru longevitate activă, un stil de viață conștient și cultivarea rafinamentului în tot ceea ce face, Tina este recunoscută pentru capacitatea de a stârni curiozitatea, de a ridica nivelul de energie și conștiență și de a transforma complexitatea în acțiuni curajoase și coerente.
Nimic nu-i trezește emoția mai profund decât o cină în familie, începutul unui nou proces de coaching, momentul în care deschide o carte pentru prima dată sau o dimineață în care se trezește departe, cu promisiunea unei noi descoperiri.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.