“The loudest noise in the world is silence.”
Thelonius Monk
De ce am acceptat provocarea International Coaching Federation – Romanian Chapter de a scrie un articol? Cu toate că este prima dată când fac acest lucru, îmi plac mult provocările și pentru că a aparut oportunitatea de a ieși din zona mea de confort și de a vă împărtăși una dintre experientele mele cele mai recente, am profitat și mi-am luat inima în dinți.
Mai mult, este interesant faptul că anul acesta, conferința internațională organizată de ICF Romania are un titlu elocvent pentru perioada pe care o trăim “Hearing one another through noise”. Înțeleg prin acest îndemn să ne auzim și să ne ascultăm unii pe alții într-o lume plină de „zgomot” sau de bruiaje – iată provocarea! Sunt convinsă că simțiți și voi, zi de zi, senzații perturbatoare care ne înconjoară, de toate felurile, fie ele acustice, vizuale, emoționale, kinestezice. Acestea nu ne ocolesc, chiar dacă vrem sau nu, iar noi suntem presați de diverse contexte să dobândim capacitatea de a ne adapta și de a naviga printre ele, pentru a ne găsi echilibrul și pentru a ne bucura de prezent și de lucrurile aparent mărunte, de a lua decizii inspirate și de a face față diverselor roluri pe care le avem: prieteni/ parteneri/ părinți/ copii. Pare complicat, nu?
Dar cum mi-a venit inspirația acestui articol? De cîțiva ani, iarna, când zăpada ne înconjoară, am obiceiul de a-mi lua câteva zile libere și de a profita de bucuria pe care o am încă din copilarie: aceea de a schia. Așadar, am plecat la munte cu scopul de a mă îndepărta ușor de zgomotul orașului meu natal la care sunt conectată zilnic și pe care îl iubesc, de care simt însă nevoia în mod parodoxal să mă despart din când în când, pentru a mă reconecta la sine. Mi-am imaginat cum voi găsi pârtia (aproape) fără schiori, cu un strat consistent de zăpadă, perfect bătătorită, cu ninsoare cu fulgi mari, cu peisajul hibernal care mă va înconjura și îmi va da starea de bine și de liniște interioară. Am visat frumos, știu, iar de norocoasă – am fost, pentru că toate cele de mai sus s-au indeplinit. ????
Mai puțin, un aspect neprevăzut: barul de pe pârtie, unde, o grămăjoară de oameni, făceau un zgomot cât pentru o mie de indivizi. Și culmea, cum eu căutam un loc bun și de admirat peisajul, de făcut fotografii, am gasit un loc foarte apropiat de acest bar. Am încercat să mă apropii și să fac abstracție de zgomot. Credeți că am reușit? Nici vorbă! Boxele care bubuiau contrastau puternic cu sentimentele de relaxare și libertate maximă pe care le aveam când mă uitam la crestele înzăpezite, la cerul senin, fără niciun nor. Și atunci am simțit cum emoțiile negative mă cuprind până într-un moment de contrast în care mi-am urmat intuiția care m-a ghidat să fac o alegere: să caut altă locație, mai retrasă, necunoscută, cu o nouă perspectivă asupra acelorași munți și…liniștită. În mod întâmplător, coborând pârtia mai încet decât de obicei, fiind atentă la toate senzațiile din corp, la gândurile mele, am reușit să descopăr un colțisor de liniște, ascuns între brazi, unde am reușit să mă bucur de o respirație profundă, de aerul curat, gândurile limpezindu-se instant.
La fel se întâmplă și cu persoanele care experimentează o sesiune de coaching, primul pas constând în schimbarea perspectivei. Dacă suntem într-un moment de blocaj, conștiința se restrânge, iar perspectiva ni se îngustează și privim situația doar dintr-un camp perceptiv restrâns. Este normal să nu găsim soluții, pentru că bruiajul simțurilor și al gândurilor ne face să revenim mereu la aceeași imagine. Una dintre soluții e această schimbare de perspectivă, ascultându-ne intuiția, întocmai cum eu am simțit nevoia să schimb locul inițial, unde nu mă simțeam confortabil și unde nu eram aliniată cu o parte dintre valorile mele fundamentale: respectul față de mine însămi, respectul față de ceilalți și față de natură. Adaptabilitatea mi-a adus descoperirea unei locații mult mai ofertante pentru fotografii și….bonus: liniștea mult dorită. Într-un vacarm cu mulți decibeli în plus, nu aș fi putut să îmi aud nici măcar gândurile, vorba unui client cu doi copilași mici și energici acasă.
Din experiența mea, în contextul tumultului vieții actuale, câteva tips-uri simple pentru (re)găsirea liniștii interioare ar fi următoarele:
- acordarea de timp săptămânal/ zilnic pentru activitațile care ne fac plăcere și aduc relaxarea minții (hobby-uri și activități creative, discuții deschise cu cei dragi, conectarea cu natura, învățarea unei limbi străine, lectura diversă)
- pauze statice și/ sau dinamice (pentru sport sau plimbări)
- scrierea unui jurnal al emoțiilor zilnice
- descifrarea ‚lecțiilor’ sau punctelor de îmbunătățit dintr-o întâmplare pe care am putea ușor s-o catalogăm drept eșec.
Având această conectare mai profundă la sine, la valorile interioare, la emoțiile noastre, decriptând zi de zi experiențele vietii, învățând din ele și mergând mai departe, ne creăm „oaza de liniște interioară’’, ne mărim capacitatea de a face alegeri conștiente și putem cu adevărat să-i ascultăm (nu doar să îi auzim) pe cei cu care intrăm în contact. A (ne) asculta este o artă pe care fiecare dintre noi o poate deprinde astfel încât factorii perturbatori sau contextele exterioare să aibă o influență din ce în ce mai mică în viețile noastre, zgomotul scăzând în intensitate.
Și până la urmă, e vorba doar de exercițiu, nu-i așa? ???? Și cine știe pe cine ai mai putea inspira în acest fel?
Despre autor
Andreea Alionte, PCC
- este Professional Certified Coach (ICF) și are o experiență profesională variată atât în management de proiecte europene, studii în inginerie și psihologie, cât și în life & executive coaching. În cei peste 7 ani de experiență acumulată în coaching, Andreea explorează împreună cu clienții săi diversele aspecte ale vieții personale și profesionale, ghidând procesul acestora de auto-cunoaștere într-un mod creativ și gentil
Andreea este o persoană deschisă și optimistă, unul dintre motto-urile ei preferate fiind: “Fă rai din ce ai.”
Certificări: Coach profesionist, absolventă a două școli internaționale acreditate ICF: Coaching & Leadership International Canada și CoachCompanion Suedia, Trainer ANC, Manager de Proiect ANC.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
