SHORT BIO
Mihai Deacu este business și team coach, specializat în dezvoltarea liderilor și a echipelor. În cadrul International Coaching Federation România, coordonează proiectul PRISM Award, contribuind la promovarea coachingului ca instrument strategic în organizații.
-
Drumul tău profesional are o amprentă consistentă în business, leadership și dezvoltarea echipelor. Ce te-a făcut să îmbini coachingul cu rolurile operaționale— și care a fost momentul care ți-a confirmat că ai făcut alegerea potrivită?
Aproape de fiecare dată, am avut șansa sa lucrez în organizații cu oameni care au investit în mine – încredere și know how. La 23 de ani am condus prima mea echipă și am început primele lecții despre ce înseamnă managementul echipelor. Coachingul a apărut în viața mea mult mai târziu, prin 2013, când deja trecusem prin mai multe experiențe profesionale și începusem să “respir” leadership. Coachingul a venit ca răspuns la o întrebare care mă definește: cum pot să-i sprijin mai bine pe oamenii cu care lucrez?
Momentul de confirmare a fost atunci când am realizat că performanța sustenabilă se atinge doar atunci când oamenii gândesc singuri, își asumă și cresc din interior, și nu atunci când șeful le spune ce și cum să facă. Odată cu acel moment mi s-a deschis apetitul de a învăța cum sa fiu un coach mai bun, căci am convingerea că fiecare om are un potențial imens, unic.
-
Ești un om cu o construcție solidă profesional, dar ce parte din tine nu apare în CV și totuși te definește profund în lucrul cu oamenii?
Depind de interacțiunile cu oamenii. Alegerile pe care le-am făcut în carieră, uneori bizare, au fost tot timpul influențate de nevoie mea de a fi în mijlocul oamenilor. Este singurul mod prin care mă încarc cu energie. Cred că tot acesta este și motivul pentru care îmi place să spun bancuri. Am câștigat chiar și concursuri de spus bancuri… 😊Nici asta nu apare in CV.
-
Pentru mulți, coachingul de business pare despre performanță și KPI. Tu cum păstrezi dimensiunea umană într-un context care cere rezultate rapide? Ce nu negociezi niciodată în munca cu oamenii?
Nu văd performanța și dimensiunea umană ca fiind în opoziție. Din contră, rezultatele vin din aliniere interioară. Rezultate rapide pot fi obținute și prin presiune, dar transformarea reală apare atunci când oamenii sunt văzuți, auziți și implicați ca parteneri în proces.
În rolul de coach sau team coach nu negociez claritatea contractului, confidențialitatea, respectul pentru om și responsabilitatea asumată de toate părțile implicate.
-
Când lucrezi cu o echipă, ce observi mai întâi: dinamica dintre oameni sau dinamica dintre cuvintele lor? Care este semnalul care îți spune că o echipă este „pregătită” de transformare reală?
Observ mai întâi energia echipei. Fără niciun cuvânt, știu dacă sunt bine sau nu. Apoi observ dinamica relațiilor, iar limbajul vine sa valideze: felul în care se ascultă, momentele de tăcere, ce se întâmplă când apar opinii diferite, cât de sigur este spațiul pentru adevăr ș.a.m.d.
Cuvintele confirmă sau contrazic energia din sală. Atunci când discursul este defensiv, fragmentat sau „corect”, de obicei relațiile sunt “de plastik”.
Semnalul că o echipă este pregătită pentru transformare reală apare atunci când membrii ei pot vorbi onest despre tensiuni, despre ce nu funcționează, fără a căuta vinovați și fară eschive. De-acolo începe adevărata muncă în echipă.
-
Ești implicat în Prism Award, un premiu care onorează excelența în coaching organizațional. Ce ai învățat, din culise, cum se diferențiază un program de coaching „corect” de unul care schimbă cu adevărat cultura unei organizații?
Înainte de acest proiect am coordonat într-o bancă din România, doua proiecte de amploare dedicate dezvoltarii abilităților de leadership pentru branch manageri si directori regionali. De atunci, una dintre preocupările mele constante a fost să înțeleg cum poate fi adoptat coachingul ca parte din ADN-ul unei organizații: care sunt barierele reale, cum pot fi depășite și care este impactul pe termen lung. Am parcurs toate aplicațiile de până acum din proiectul meu de suflet – Prism Award România. Am învățat că diferențele nu stau în metode, ci în intenție și aliniere.
Programele care schimbă cultura unei organizații sunt cele sponsorizate autentic de top management, integrate în viața organizației prin practici și ritualuri coerente și susținute pe termen mediu și lung, inclusiv prin KPI specifici asumați de toate nivelurile ierarhice.
Coachingul devine transformațional atunci când nu este un „eveniment”, ci o practică vie, coerentă cu valorile declarate ale organizației.
-
Care este cel mai subestimat risc în coachingul de echipă? Ce poate strica procesul — chiar și când intențiile sunt bune?
Graba. Trăim vremurile în care toată lumea vrea rezultate imediat.
Atunci când se sar etape esențiale – contractarea, alinierea stakeholder-ilor, clarificarea așteptărilor, construirea încrederii – chiar și cele mai bune intenții pot sabota procesul.
Coachingul de echipă cere răbdare, disciplină, respect și lucru atent cu un sistem viu, în care fiecare pas contează.
-
Ai ghidat mulți lideri în momente de pivot. Care este lecția profesională pe care încă o înveți și care simți că îți va schimba felul de a coach-ui în următorii ani?
Lecția pe care încă o învăț este legată de mine însumi.
În mod paradoxal, cu cât ai mai multă experiență profesională și mai multe repere din lucrul cu clienții, cu atât provocarea este mai mare să le lași deoparte în sesiune.
În acest sens, am început să acord mai multă atenție practicilor care îmi antrenează prezența și capacitatea de a rămâne ancorat în momentul prezent. Sunt convins că această disciplină interioară – de a avea încredere deplină în client și în proces – mă va face un coach mai bun.
-
Dacă ai putea transmite un singur adevăr oamenilor care intră pentru prima dată într-o sesiune cu tine, care ar fi acela?
Fiecare om este deja înzestrat cu tot ce are nevoie pentru a reuși.
Rolul meu este să creez contextul în care acest potențial devine vizibil, accesibil și pus în mișcare.
-
Și dacă nu am vorbi despre coaching, ci despre viață: ce te-a învățat leadershipul despre oameni — și ce te-au învățat oamenii despre leadership?
Leadershipul m-a învățat cât de mult contează modul în care iei deciziile, mai ales sub presiune.
Oamenii m-au învățat că adevăratul succes nu este graba sau gloria, ci răbdarea, o lecție extrem de dificil de aplicat în business.
Ca lider, trăiești constant tensiunea dintre nevoia oamenilor de timp și ritmul alert al organizației. Pentru mine, leadership înseamnă să știi când să accelerezi și când să încetinești. De aceea, prețuiesc profund timpul și prezența oferite oamenilor, pentru că ele conțin atenție, respect și încredere.
Prețuiesc timpul acordat!
By Elena Pomana
Manager Proiect
Interviu cu un Profesionist: Cunoaște-ți Coach-ul!
Asociat Echipa de Evenimente ICF România
Punctele de vedere și opiniile exprimate în interviurile cu invitați, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea interviului aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.