SHORT BIO
Claudiu Gura este vicepreședinte ICF România și un profesionist dedicat dezvoltării leadershipului autentic și coaching-ului profesionist. Cu un background solid în tehnologie și o certificare ICF în coaching, Claudiu facilitează transformarea personală și profesională în echipe și organizații, ajutând liderii să își activeze potențialul și să creeze spații de colaborare autentică.
Este recunoscut pentru prezența calmă, întrebările clare și capacitatea de a aduce structură în momente de ambiguitate. În prezent, contribuie activ la extinderea comunității de coaching profesionist în România și promovează utilizarea etică și conștientă a tehnologiei în procesele de învățare.
1. Te-ai format în arhitectura sistemelor și ai ales să explorezi apoi harta interioară a omului. Ce a declanșat această tranziție și ce ai găsit în coaching care lipsea în lumea digitală?
Am un background “ingineresc”, cu o experiență de peste 25 de ani în lumea tehnologiei și IT. Coaching-ul l-am experimentat relativ recent, acum aproape 5 ani, când m-am înscris, din curiozitate, într-un program intern anunțat pe InternalComm, “Coaching pentru performanță”. Am avut șansa să întâlnesc o persoană deosebită ca și coach, Roxana. Deși perioada era una plină cu “multe” în jur (era și debutul pandemiei), am “văzut” personal cât de puternic este coaching-ul, reușind să-mi antrenez și latura “soft skills”, pe lângă cea de specialist în “tehnologie”. Aș putea spune că cele două “lumi”, cea a sistemelor și tehnologiei și cea a coaching-ului, se completează minunat, iar acest lucru îl observ ușor în rezultatele obținute.
2. Există o punte invizibilă între cele două lumi – IT și coaching? Sau sunt două limbaje care s-au întâlnit în tine și au început să se traducă reciproc?
Având privilegiul să experimentez ambele lumi, IT și coaching la standard ICF, pot spune că “ceva” există, îi putem spune “punte invizibilă” prin care putem rapid naviga între ele. Spre exemplu, într-o întâlnire “challenging” cu experți IT sau C-level, uneori “problema” nu își găsește rezolvarea tot din domeniul “tehnologiei” – cum poate părea la prima vedere –, dar cu o abordare mai apropiată de abilitățile de coaching, cu prezență sau ascultare activă, posibilitățile încep să apară ca prin miracol.
3. Într-o comunitate care se extinde rapid, cum îți propui, ca vicepreședinte ICF, să păstrezi sensul și profunzimea, nu doar creșterea numerică?
Mă bucur foarte mult să văd comunitatea care se extinde rapid și se dezvoltă armonios. Sunt onorat să fiu alături de voluntari ce iubesc ceea ce fac și să-i reprezint ca vicepreședinte ICF România. Am încredere că oamenii minunați din comunitatea ICF știu cel mai bine cum să găsească echilibrul și profunzimea necesară. Cât timp ne este tuturor limpede care este “Steaua Nordului”, către care țintim, fiecare contribuție, fiecare călătorie a oricărui membru din comunitate va aduce valoare atât personal, cât și celor din jurul nostru, în societate.
4. Care sunt principiile tale de leadership? Ce nu ai face niciodată, chiar dacă ar fi mai eficient?
Principiile mele de leadership se bazează pe valorile fundamentale ale respectului, încrederii, integrității și comunicării deschise. Un lider poate să inspire și să motiveze echipa să atingă rezultate excelente prin exemplul său, prin comunicarea unei viziuni clare. Capacitatea de a înțelege și de a empatiza cu membrii echipei, și cu cei din jur, este crucială pentru a construi relații solide. Un lider trebuie să-și mențină cuvântul, să acționeze cu onestitate și să demonstreze principii morale solide pentru a câștiga respectul și încrederea celor din jur. În final, dar nu cel mai puțin important, un lider modern se adaptează și caută întotdeauna să învețe și să se dezvolte, încurajând și sprijinind și pe ceilalți să facă același lucru.
Ce nu aș face? În primul rând, nu aș renunța la valorile fundamentale menționate mai sus.
5. ICF trece printr-o perioadă de consolidare. Care e contribuția ta tăcută, poate invizibilă din exterior, dar esențială pentru această construcție?
Dacă mă uit la “contribuția mea tăcută” aici, m-aș gândi la “echilibru”. Încerc să mențin o atmosferă deschisă, de creștere, în care fiecare voce să poată contribui și să se poată auzi, privind mereu “în față”.
6. Susții că tehnologia poate amplifica impactul coachingului. Cum o faci tu — fără ca aceasta să sufoce prezența umană, ascultarea, empatia?
În această eră digitală, tehnologia pare parte din “normal”. Organizația ICF, la rândul ei, este conectată acestei direcții “digitale”. În acest sens, la finalul anului trecut a fost publicat un document cadru, “ICF Artificial Intelligence (AI) Coaching Framework and Standards”, ce poate fi consultat pe site-ul ICF Global.
Revenind la întrebare, un exemplu simplu care îmi vine în minte acum, legat de amplificarea impactului cu ajutorul tehnologiei, ar fi chiar instrumentul “Zoom”, atât de popular, care ne permite să avem sesiuni de coaching audio/video cu participanți aflați la sute sau mii de kilometri distanță.
Adaptându-ne la contextul actual, utilizând “puterea” instrumentelor digitale, dar având grijă ca de fiecare dată să fie clară separarea interacțiunii umane – când vorbim de un om în rolul de coach, de exemplu – de alte tipuri de interacțiuni “augmentate” (aici cel mai “nou” tip de augmentare este cea oferită de AI – Inteligența Artificială).
Este absolut întemeiat să considerăm că prezența umană, ascultarea sau empatia profundă nu vor putea fi înlocuite de tehnologiile pe care le “vedem la orizont” în acest moment.
7. Ai lucrat cu zeci de lideri. Care este, în opinia ta, cea mai des întâlnită frică pe care o ascund oamenii eficienți, digitalizați și aparent stăpâni pe tot?
Una dintre cele mai des întâlnite temeri la oamenii eficienți, digitalizați și mereu cu totul sub control ar părea frica de eșec. Chiar și liderii cu multă experiență pare că o simt uneori, pentru că responsabilitatea și presiunea de a livra rezultate pot aduce cu ele teama de consecințe negative dacă KPIs/OKR-urile “nu ies”. Toate acestea pot duce la amânarea unor decizii importante, la evitarea riscurilor sau la reticența de a experimenta lucruri noi. Apreciez că este important ca liderii să fie conștienți de frica aceasta și să învețe să o gestioneze, să vadă eșecurile ca pe o oportunitate de a învăța, să devină mai rezilienți și să accepte că orice eșec, de fapt, face parte din drumul spre excelență.
8. A existat vreodată un moment în coaching în care ți s-a părut că tăcerea a spus mai mult decât orice întrebare? Ce ai învățat atunci?
Deși poate la prima vedere pare contraintuitiv din “exterior”, tăcerea poate fi extrem de valoroasă într-o sesiune de coaching și chiar oferă clientului ocazii unice de explorare și învățare. De multe ori, atunci când clientul reflectează la o întrebare sau la o provocare, în aceste momente de liniște apar, de cele mai multe ori, cele mai profunde “descoperiri”.
Un moment în care tăcerea a avut un impact clar a fost atunci când un client a fost provocat să se gândească la valorile lui de bază și la felul în care îl ghidează în decizii și acțiunile sale.
După întrebare, am ales pur și simplu să nu spun nimic preț de câteva minute bune (timp în care și clientul tăcea) și să îi las spațiul necesar să-și exploreze gândurile și sentimentele. Prin tăcerea aceasta prelungită, clientul a început să-și clarifice ce contează cu adevărat pentru el și cum și-ar putea alinia mai bine acțiunile cu valorile sale.
Momentul de tăcere a dus la o revelație puternică și la o schimbare de perspectivă. Din acel moment, am realizat că tăcerea poate fi un instrument foarte valoros în coaching, dacă este utilizat în momentele-cheie.
9. Care a fost cel mai neașteptat feedback primit de la un client și cum te-a schimbat ca profesionist?
Cel mai neașteptat feedback pe care l-am primit de la un client a venit după un proces de coaching în care am lucrat mult pe adaptabilitate, leadership și gestionarea stresului. Clientul mi-a spus că, datorită colaborării noastre, a devenit mai adaptabil, a reușit să gestioneze mai bine presiunea la job, a prins curaj să ia decizii și să vadă noi oportunități. A menționat chiar că energia lui s-a schimbat și că a simțit o creștere reală, nu doar profesional, ci și personal. Pentru mine, mesajul ăsta a fost mai mult decât o validare – m-a făcut să înțeleg cât de mult poate influența coaching-ul viața cuiva din jurul nostru!
10. Dacă ai scoate toate titulaturile, funcțiile și acreditările, cum te-ai prezenta într-o singură propoziție? Și ce ți-ai dori ca lumea să vadă mai des în oamenii ca tine?
întrebare foarte puternică. Îți mulțumesc frumos, Elena, pentru tot efortul și sprijinul pe care îl oferi comunității ICF și dezvoltării coaching-ului profesionist în țara noastră și nu numai.
Dacă mă gândesc la o singură propoziție, îmi vine în minte un citat al lui Marshall Goldsmith:
“To me, the #1 key to success is ‘creating lasting positive change in yourself and others.’ That is what is most rare, most difficult, and most valuable about leading people.”
M-aș bucura foarte mult ca lumea să vadă posibilitățile din jur, să-și găsească surse de inspirație și dezvoltare, excelând în ceea ce face.
Închei cu un mare mulțumesc pentru interviu, Elena!
By Elena Pomană
Manager Proiect al Inițiativei – Interviu cu un Profesionist: Cunoaște-ți Coach-ul!
Asociat Echipa de Evenimente ICF Romania
Punctele de vedere și opiniile exprimate în interviurile cu invitați, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea interviului aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.