Doi călugări se certau despre steagul templului care flutura în vânt. Unul pretindea că steagul se mișcă. Celălalt spunea că vântul se mișcă. Au continuat să dezbată chestiunea fără ca vreunul să se lase convins de celălalt și fără să ajungă la vreun acord. Al Șaselea Patriarh a spus: ‘Nu vântul se mișcă. Nu steagul se mișcă. Mintea voastră se mișcă.’
Acum, întreabă-te: Se mișcă destul mintea unui coach și a unui lider de afaceri? Ce face o minte să ajungă de la obsesia performanței la cea, mai incluzivă, a creșterii? Care este legătura dintre cele două?
O comparație, așa cum o văd eu:
Mulți ani, în practica mea de coaching, am îmbrățișat mentalitatea performanței. Încă o fac. Îmi doresc „cifre bune” – clienți gata de treabă cât mai mulți, să fiu plătit cât mai bine, să fiu un brand cunoscut, să produc rezultate vizibile pentru clienții mei, să fiu declarat competitiv. Dar, odată ce am devenit mentor coach (din dorința de a performa și pe această piață, a mentor-coachingului ICF), am învățat și mentalitatea de creștere – să ai grijă ca celălalt să crească.
Culmea, noi, mentor coachii lucrăm din mentalitatea de creștere în dauna performanțelor noastre viitoare ca și coachi de business pentru că pregătim viitori competitori. Cu atât mai mult, am avut nevoie să învăț empatia, colaborarea și auto compasiunea.
Ce am învățat:
- Nu există mentalitate a creșterii fără experiența anterioară a mentalității performanței. Cei care se declară ca având o mentalitate de creștere dar nu au experimentat urmărirea performanțelor individuale sunt ca profesorii și educatorii actuali care au avut note foarte slabe la învățătură anterior. Nu poți ajunge să crești și să-i crești pe alții decât dacă ai făcut performanță și cunoști acel tip de efort.
- Fiecare dintre cele două mentalități este potrivită în anumite contexte și nici una peste tot. Poți juca jocul coachingului ca pe: a). un joc individual împotriva unor adversari individuali (similar tenisului, înotului, etc.); b). ca pe un joc de echipă împotriva altor echipe – atunci când ești parte dintr-o echipă de coachi care lucrează împreună (similar fotbalului); c). ca pe un joc individual sau colectiv fără competiție directă cu adversarul în care trebuie să impresionezi un juriu făcut din experți (gimnastică sportivă, înot sincron etc.).
Întrebări provocatoare:
- Ce joc joci implicit?
- Ce joc ar trebui să joci, contra cui sau în fața cui?
- Ce mentalitate este potrivită pentru jocul pe care îl joci acum?
- Dar pentru cel pe care vrei să îl joci?
Situații Reale:
Am identificat câteva exemple de situații în care unii lideri/ coachi folosesc mentalitate nepotrivită cu contextul:
- Membrii executivi ai unei echipe de management care sunt în competiție unii cu ceilalți.
- Întâlniri ale comunității de coachi în care unii dintre participanți încearcă să-și promoveze business-ul propriu.
- Lideri care promovează cultura fricii pentru a obține colaborare sau inovație de la membrii echipei lor.
- Proiecte de inovare unde ideile sunt respinse rapid fără discuții (fără a stimula mentalitatea de creștere și inovație).
- Feedback bazat doar pe performanța individuală, fără a considera contribuția la echipă (fără a ține cont de instinctul altruist de creștere).
- Procese de recrutare care pun accentul exclusiv pe performanța declarată (diplome și calificări), nu și pe cea demonstrabilă (internshipuri).
- Un stil de leadership în care liderul are o mentalitate de creștere și tolerantă în raport cu prea multele greșeli ale unui membru al echipei.
- Un stil de leadership în care liderul are o mentalitate a performanței intrând în competiție directă cu membrii echipei lui sau asmuțindu-i pe aceștia unii împotriva celorlalți.
Experiență Personală:
Am lucrat într-o bancă și am simțit ani întregi cum departamentul meu era într-o competiție continua cu un alt departament din bancă în loc să colaborăm ca să câștigăm competiția cu alte bănci.
Concluzie:
Conștientizarea jocului și a jocurilor diverse pe care le jucăm în fiecare zi ca și coachi sau lideri (“mintea se mișcă”) ne va ajuta să le jucăm pe fiecare cu mentalitatea potrivită (“vântul” sau “steagul”). De aici derivă o mai mare împăcare de sine, relaxare și performanță.
Un om care a înțeles acest lucru este Michael Jordan:
“Am ratat mai mult de 9000 de aruncări în cariera mea. Am pierdut aproape 300 de jocuri. De 26 de ori, am fost de încredere pentru a face aruncarea câștigătoare și am ratat. Am eșuat din nou și din nou și din nou în viața mea. Și acesta este motivul pentru care reușesc.”
Concluzie adițională:
Vor zice unii că mentalitatea de creștere este superioară celei a performanței pentru că valorile sunt superioare. Iar alții, mai cinici, vor zice că nu există colaborare, viața este o junglă. Ambelor categorii le indic să aibă răbdare cu ei și, între timp, să citească orice volum serios despre psihologia evoluționistă: scris de Robert Trivers, David Buss sau John Tooby și Leda Cosmides. Ei toți ne vor spune că oamenii evoluează atunci când mentalitatea de creștere include și transcende mentalitatea performanței – dar nu invers.
Despre autor
George Bragadireanu
- MCC
George a intrat în profesia de coaching în 2011, după 13 ani de carieră corporativă în instituții financiare multinaționale. A urmat cursurile mai multor școli internaționale de coaching și are câteva alte specializări în coaching existențial, logoterapie sau evaluări ale valorilor de leadership.
Este un susținător continuu al coaching-ului profesionist, contribuind la industria de profil prin traducerea sau finanțarea apariției unor cărți pe această temă, lansarea de aplicații pentru smartphone-uri dedicate educației managerilor despre coaching sau scriind cărți și articole. Este autorul cărții „The Leadership Spark: The New Integral Technique To Ignite Your Creative, Innovative, And Strategic Leadership” despre inovația integrală și despre modul în care cineva poate deveni creativ în actual conducerii.
Practica sa se întinde pe o perioadă de 11 ani și îi place să folosească analogia de a spune că „a ajutat un client în fiecare săptămână timp de 11 ani, șapte zile pe săptămână, o oră în fiecare zi”.
Îi place SCI-FI, jazz-ul, urmărește lansările de rachete în spațiu și flirtează cu multe sporturi, inclusiv ultramaratoane, triatlonuri și tenis.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.