În ultimii 2 ani, în diferite conferințe am auzit, din ce în ce mai des, pusă această întrebare? M-a intrigat și m-am întrebat, la rândul meu, dacă e suficient, ce este suficient pentru a deveni un coach bun? Universul de învățare despre ființa umană și felul în care o putem sprijini este atât de vast…
În practica de coaching suntem pe un drum continuu de învățare. Știința și cercetările ultimilor ani, multitudinea de perspective noi sau care se conturează din ce în ce mai bine în privința psihologiei umane și a felului în care oamenii se dezvoltă și se bucură de viețile lor, ne pot face să credem ca un sistem riguros de recomandări comportamentale în relația de coaching poate deveni un sistem rigid și insuficient.
Credința mea este că tema competențelor de coaching poate fi privită într-un ansamblu mai complex, ca parte obligatorie a acestui ansamblu.
Pe întregul parcurs de formare, competențele descriu la un nivel suficient de riguros, de detaliu, așteptările în privința unui standard de comportament în coaching pe care prin practică, învățare formală, prin citit, prin ghidaj alături de un mentor, un coach le deprinde, adăugând și rafinând cu propriul stil și propria personalitate. După prima școală de coaching mi-a fost greu a fost să urmăresc progresul chiar dacă aveam o practică reflexivă după fiecare sesiune sau relație de coaching: nu vedeam întotdeauna direcția de dezvoltare.
În momentul în care am început să mă ghidez după standardul de competențe, să lucrez cu un mentor, să accesez și ghidul oferit de codul de etică ICF, cel puțin pentru mine și stilul meu de învățare, lucrurile au devenit clare și aplicate. Reflecția a devenit mai bine ghidată și conversațiile cu clienții mei despre nevoile lor și ceea ce le folosește cu adevărat au crescut în calitate.
În prima parte a carierei unui coach, cel puțin până la nivelul a 500 – 600 de ore de coaching, întreg constructul de formare și de validare a competențelor prin acest standard ICF este un instrument extrem de puternic de profesionalizare și de creștere: oferă claritate și posibilitatea de a da măsură progresului alături de fiecare metodă și tehnică, de fiecare înțelegere conceptuală care oferă posibilitatea să fii din ce în ce mai aproape de ceea ce aspiri să devii: deprinderea și menținerea unei mentalități de coaching, cultivarea învățării și creșterii tale și a clientului și exercitarea tuturor abilităților de ascultare, prezență, ghidarea întrebărilor….
Când mă pregăteam pentru MCC, am văzut o față complet diferită acestor competențe, un unghi nou care îți dă posibilitatea să le practici și să le manifești într-un fel cât mai natural, cu fluiditate… Oare nu erau aceleași competențe? Nu mai erau ele suficiente? Erau aceleași, dar eu devenisem, între timp, un altfel de coach…mersesem în profunzimea particularităților coachingului executiv, adăugasem elemente de neuroștiință, limbajul schimbării și întreg sistemul nostru de operare, valori, etică, teoria sistemelor și alte subiecte care au fost în interesul și preocuparea mea. Ce este diferit nu este cantitatea de cunoaștere, ci clarificarea mindsetului de care avem nevoie în arta coachingului. Este un proces de transformare care nu are legătură cu vârsta sau cu capacitatea noastră de a susține vreun examen. Am la îndemână setul de competențe, printat, pe birou și, din când în când, le consult încercând să descopăr vreo nuanță care m-ar putea ajuta să progresez, în continuare… Pentru că tot ceea ce înveți și acumulezi (experiență și cunoaștere) bun se așează în această matcă a setului de competențe și ne aduce permanent aminte că suntem într-o relație care trebuie să rămână una de calitate.
Ce punem în plus față de competențele ICF? Într-un program de certificare de mentor – coach, am fost invitați la un exercițiu de clarificare a filozofiei proprii de coaching. Nu este un exercițiu ușor: te pune să definești într-o frază ceea ce ești tu, frază care să determine identitatea ta în această profesie. Se dovedește valoros să pui la un loc setul tău de valori, filosofia ta de viață, țelul și ceea ce te călăuzește în relație cu lumea, ce inseamnă pentru tine a face bine. Acesta cred că este un punct de turnură deoarece îți dă posibilitatea să fii coach și nu doar să faci coaching.
Acest salt oferă fiecărui coach posibilitatea să interpreteze și să utilizeze mult mai profund setul de competențe ICF, să înțeleagă la o valoare mai ridicată ideea de încredere și siguranță în relația de coaching, noțiunea de prezență, de curiozitate, acel ”confortabil cu a nu ști nimic…”
Sunt suficiente competențele ICF? Aș spune că sunt un ghid suficient și complet pentru drumul către măiestrie care aparține fiecăruia dintre noi, măiestrie care se manifestă la fiecare nivel de certificare, crescând permanent într-un capital ce devine din ce în ce mai vizibil și mai puternic.
Despre autor
Madi RĂDULESCU, MCC
MCC, MBA, cu o experiență internațională de coaching, training și facilitare de cca 30 ani, în 14 piețe europene. Pasionată de oameni, de dezvoltarea leadershipului, urmează o carieră de coach, mentor-coach și supervizare în coaching. Pasionată de a descoperi și contribui la latura umană a managementului și dezvoltării organizațiilor, lucrează cu lideri și asistă echipe în dezvoltarea lor, scrie despre leadership și vorbeste în diferite conferințe pe subiecte asociate dezvoltării leadershipului, valorilor personale și principiilor de sănătate organizațională.Voluntar ICF din 2020. Past President ICF Romania.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.