În rolul de coach profesionist mă motivează proiectele care au ca obiectiv performanța sustenabilă a organizației, a echipei, a unui lider anume, atât la nivel cantitativ cât și calitativ. În acest articol, vă invit să ne uităm la performanță, prin filtrul coach-ului: competențele de coaching care facilitează performanța și maximizarea potențialului, la nivel individual și colectiv.
În practica mea de coaching, am învățat foarte multe despre cum pot fi un bun partener pentru transformare și performanță, direct de la clienți. Am avut și proiecte în care am intrat sau am fost aleasă pentru a antrena un lider sau o echipă și nu am putut fi un bun partener pentru performanță, acolo. Nu am putut acompania într-un mod care să faciliteze performanța durabilă, sau nu am știut cum să abordez sistemul respectiv astfel încât obiectivele setate să fie posibile. Și una dintre întrebările mele, pentru mine în primul rând, este:
- Care sunt condițiile necesare unui coach profesionist pentru a co-creea un parteneriat pentru performanță durabilă?
Am învățat că în rolul de coach am nevoie să mă antrenez conștient și continuu pe mine. Practic, eu sunt sunt instrumentul cu care lucrez zi de zi. Personal, îmi place să spun că „fac coaching cu mâinile goale”, pentru că nu aduc alte instrumente în procesul de coaching, în afară de proces și competențe de coaching.
Una dintre competențele relevante pentru coaching de performanță este cea care ne invită să „întrupăm”, să trăim și să acționăm dintr-o mentalitate de coaching:
- Să acceptăm faptul că partenerul nostru în relația de coaching, clientul, individual sau colectiv, este responsabil pentru deciziile și alegerile pe care le face sau nu le face
- Să ne implicăm în procese de dezvoltare și învățare continuă, formală și informală și să îmbrățisăm învățarea
- Să ne luăm timp pentru a reflecta după sesiunile de coaching, a reflecta la ceea ce a atins în noi clientul respectiv, ce ne învață acel om sau acea echipă despre noi, cum altfel am putea fi un bun partener pentru progresul tuturor părților implicate
- Să conștientizăm cultura și contextul în care se află clientul, în care acționăm ca și coach și ce impact are această cultură în noi înșine și în intervenția de coaching
- Să ne asigurăm că noi înșine suntem un container curat pentru coaching, cu o bună conștientizare de sine și accesare a intuiției
- Să antrenam continuu abilitatea de a conține și regula propriile emoții
- Să fim prezenți și să ne pregătim mental și emoțional pentru sesiunile de coaching
- Să cerem ajutor la rândul nostru de la alți profesioniști în dezvoltare și să ne lăsăm ajutați.
Să fiu un coach profesionist pentru mine înseamnă să mă antrenez conștient, asumat competențele de coaching. Sunt pasionată să șlefuiesc mentalitatea de creștere și de coaching, însă sunt câteva direcții care mă provoacă și cu care lucrez în prezent:
- Cum pot fi prin prezența mea un factor de creștere și nu unul de limitare
- Cum pot să disting propriile proiecții de conținut emoțional util pentru procesul de coaching
- Cum pot să mă schimb întâi pe mine și apoi să ofer schimbare altora
În cei peste 16 ani de când sunt coach, sunt multe organizații și culturi organizaționale în care am intrat și în care am spus „DA” parteneriatului pentru coaching. Însă nu cu toate culturile organizaționale am rezonat. Au fost culturi și contexte unde eu ca și coach am fost un obstacol pentru maximizarea potențialului, mai mult decât clientul. M-am surprins în situații în care judecata mea, prezența mai degrabă critică, uneori obosită, neinspirată, a limitat dezvoltarea sau a închis procesul de coaching. Am învățat multe despre acceptare, despre a vedea sistemul și a lucra cu acesta așa cum este, însă simt că mai am multe lecții de învățat în această direcție. Sunt zile în care sunt obosită sau am în viața mea situații dificile și am învățat despre mine că am nevoie, din când în când, să mă retrag de pe scena de coaching, să aloc timp pentru mine și să lucrez cu mine. Am învățat despre mine că este o mare provocare să mă retrag, să opresc activitatea de coaching (sau munca) și să intru într-un spațiu în care am grijă de mine, în reflectez și procesez emoțiile. Observ această provocare, simt că este în jurul meu o întreagă cultură a agitației și a fi tot timpul ocupat și am multe modalități de a mă distrage de la lucrul cu mine. Însă am și câteva reușite și lecții învățate în această direcție: una dintre lecțiile mele este legată de faptul că am învățat să petrec timp singură, fără să fac ceva anume – în timp, am făcut trecerea de la frica de a fi singură, a fi în solitudine, la a căuta și aprecia astfel de momente.
O temă care mă preocupă cea a lucrului cu propriile mele proiecții, în relații. Mă inspiră munca lui Carl Jung în zona aceasta a proiecțiilor. Una din ideile sale este că „proiecțiile schimbă lumea în replica feței necunoscute a fiecăruia dintre noi”. Părțile întunecate din noi apar doar în relații cu partenerii noștri, în sfera personală și profesională și văd relațiile de parteneriat în coaching (și nu numai) ca pe o bună sursă de reflecție asupra identității și potențialului meu uman.
La nivel personal, eu am învățat greu să fiu capabilă să cer ajutor și să accept să fiu ajutată. Încă mai lucrez în această direcție și văd paradoxul profesiei de coach, în care ajut la dezvoltarea altora însă mai am multe de învățat pentru a mă ajuta întâi pe mine. Acesta este unul dintre obiectivele mele de învățare: să mă schimb întâi pe mine și apoi să ofer și celor care îmi cer acest lucru. Mă inspiră perspectiva lui Richard Feynman, ideea lui că, “studenții nu au nevoie de un profesor perfect. Ei au nevoie de un profesor fericit, care să le trezească entuziasmul să vină la școală și să dezvolte iubirea pentru învățare.”
Văd util să învățăm să avem grijă de noi înșine mai întâi, să ne schimbăm pe noi și să luăm în considerare impactul pe care starea noastră de bine, de împlinire îl poate avea în lume.
Văd util să explorăm 2 întrebări:
- Oare ce ar fi posibil în parteneriatul de coaching când sunt fericit?
- Oare ce ar fi posibil în mediul organizațional dacă am avea lideri fericiți?
Despre autor
Rodica OBANCEA, MCC
– are peste 24 de ani de experiență în educație și dezvoltare organizațională. Activează ca și coach profesionist din 2007 și dezvoltă parteneriate de coaching cu lideri și echipe de leadership din industrii și organizații diverse, în Romania și international. De-a lungul călătoriei de coach profesionist, pentru Rodica, coachingul a devenit un stil de leadership și de business, și a creat proiecte, echipe și companii ce au această înțelegere la bază. Este pasionată de antreprenoriat și de a crea parteneriate, echipe, comunități ca spații de încredere și impact pozitiv în lume. Crede că ne putem antrena curajul de a fi și a face ceea ce ne dorim cu adevărat, onorand potențialul nostru uman cel mai înalt.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.
