Recent, o conversație cu Doru mi-a devenit subiect de reflecție. Îi voi spune așa, Doru, deși nu sunt sigur că mi-ar răspunde dacă l-aș striga cu numele acesta.
În urmă cu câțiva ani, nu mulți pentru că este foarte tânăr, viitorul lui părea trasat clar. Foarte educat, un job interesant în corporație, pașii următori previzibili, traseul sub control. Toți cei din jurul lui își exprimau mândria și aprecierea față de drumul lui. “Așa se fac lucrurile!”
Cât de cunoscut vă sună?
Ce poate perturba oare previzibilul?
Evident, doar imprevizibilul!
Iar imprevizibilul a luat forma întâlnirii cu coachingul.
Doru a urmat o scoală de coaching. Poate din curiozitate, poate că a fost o oportunitate. E important că s-a aruncat cu toată deschiderea în parcursul acesta și nu putea rămâne fără urme.
Care au fost urmările: schimbare, reconfigurare traseu, un nou început. Infinit mai incert decât cel din urmă cu doar cateva luni.
Cum arată visul acum?
“Voi fi un coach dedicat tinerilor care intră insuficient de pregatiti în alegerile esentiale pentru viața lor!”
Cum arată acțiunea?
Pentru că alegerile mai presupun și renuntări, Doru a părăsit jobul cel sigur și previzibil. “Mă simt mai bine în a contribui și a sprijini!”, mi-a spus recent.
Ce aude, la acel moment, în jurul lui? “Este o nebunie, habar n-ai ce urmează, cum vei trăi din asta?!”.
Cu pasiune și consecvența își definește piața țintă, canalele de promovare, mesajele.
Gata, este în piață!
Curaj, asumare, strategie, acțiune este ce am văzut până acum!
Deja este o formă a reușitei. Un pas, desigur.
Urmăresc cu mare interes traseul, mai departe. Din rolul de mentor! Și cu mare încredere în ce i se va întâmpla!
M-a făcut să-mi amintesc, a câta oară, momentele mele de început, de întâlnire cu lumea coachingului. Și de bulversare, de ce nu. Ori, poate, clarificare.
Sunt formator și mentor în coaching.
Reflectia și învățarea din experiențe directe și ale voastre sunt parte din rolul meu și din modul meu de a fi.
Am avut, în timp, o mare șansă! De la o vârstă foarte tânără și până acum, șansa a fost aceea ca, în diverse etape ale evoluției mele, să am un mentor de mare calibru, de mare aport în viața mea. Iar asta m-a ajutat grozav în a avea permanent o sursă de învățare și de sprijin pentru progres.
Am studiat ingineria și aveam, cumva, un sentiment difuz de a vrea altceva, o altfel de formare. Nu o formulam așa, dar “altceva” și “altfel” se conturau în mintea și-n simțirea mea.
La 25 de ani am avut o viziune despre viitorul meu: vreau sa devin priceput în a genera schimbarea! Îmi suna atunci a face management de criză! Nu știam cum arată asta, dar știam că asta vreau. Și am purces la a învăța despre asta.
Nu sesizam atunci că asta nu mai era despre un job, ci despre o pasiune. Care se năștea și devenea o constantă a vieții mele.
Am generat schimbare în companii, în echipe, dar, mai important decât orice, în oameni! Iar asta m-a bucurat mai mult decât orice.
Privind în urmă, constat că ceva ce am putea numi coincidență m-a ajutat enorm.
La momentul când am ales sa iau taurul de coarne, sa renunț la confortul rolului de universitar și să schimb în a face managementul schimbării, am întâlnit un ceva nou nouț, pentru mine: coaching.
Eram în martie 2000, Miami, Florida.
M-a bulversat total, m-a ajutat să schimb la mine înainte de a schimba la alții.
Pe masură ce am folosit coachingul ca instrument în rolul managerial pe care îl aveam, încrederea mea a crescut și mi-a apărut un gand: “Candva, cumva, voi face o firma de coaching!”.
Gândul a sălășluit în mintea mea vreo 10 ani. Am facut-o apoi, doar că nu eram pregătit în interiorul meu, deși atunci nu știam asta!
Am rămas consecvent, mi-am dorit cu tărie asta, am luat-o de la capăt.
De data asta cu mai mult succes!
Întrebările ce mi-au rămas despre asta?
Cât de tare iți dorești schimbarea asta?
Cât de pregatit ești, mental înainte de orice?
Cât de consecvent ești?
Cine e cu tine pe drumul acesta?
Care sunt procesele tale de învățare?
Două povești, două realități. Departe de a fi despre “Așa de face!”, este despre “Așa li s-a întamplat unora!”
Despre autor
Dan Berinde
- PCC, Coach & Mentor Coach
Credința mea puternică este aceea că obținerea marii performanțe a companiilor este facilitată de o cultură organizațională care să raspundă aspirațiilor fiecărui membru al echipei, iar asta este menirea primordială a leadership-ului.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.
