Deși oamenii au scris și folosit jurnale de secole, potențialul terapeutic al acestui obicei de scriere reflectivă a devenit cunoscut publicului larg în anii 60 când Dr. Ira Progoff (un psiholog din New York) a început să ofere workshops și cursuri pe care le-a numit the Intensive Journal Method. El folosea de mai mulți ani un „caiet de notițe psihologice” cu clienții lui din terapie.
Sistemul lui folosește secțiuni colorate diferite pentru fiecare aspect explorat din viața scriitorului sau pentru fiecare perspectivă urmărită în vindecare. Metoda Progoff de a ține un jurnal a devenit foarte populară și se mai folosește și azi în multe arii. Dacă vrei să descoperi mai multe pe subiect îți recomand cartea scrisă de Dr. Progoff în 71: At a Journal Workshop: Writing to Access the Power of the Unconscious and Evoke Creative Ability.
În activitatea mea de coach am observat câteva oportunități atunci când mi-am invitat clienții să folosească un jurnal între sesiunile pe care le aveam împreună:
– conștientizarea – felul în care își adresează anumite perspective, cum se referă la propria persoană (ce cuvinte, descrieri, verbe alege când vine vorba de propriile acțiuni);
– claritatea pe termen lung prin notarea și descărcarea emoțiilor pe o bucată de foaie duce la înțelegerea și observarea unor declanșatori emoționali care provoacă stres și anxietate;
– forma nu e importantă fie că este vorba de scriere simplă, de desene, de folosirea de culori, limba maternă sau o altă limbă la alegere – clientul face o practică reflectivă și astfel se merge din zona de nebulozitate în zona de a scoate la suprafață înțelegerea fenomenului, se realizează o restructurare și duce la acțiune – pe care ei simt nevoia să o facă să se întâmple și acest lucru se reflectă în sesiune – pentru că trec din zona neutră în zona „voi acționa!”. Procesul acesta este menționat și în cartea lui Donald Schon (1983 – The reflective practitioner: how professionals think in action)
– spațiu infinit de explorare – scrierea este un proces care activează ambele emisfere cerebrale – astfel există mai multe șanse de a vedea soluții, perspective, acțiuni, idei noi după ce se decantează informația într-un jurnal. Captarea lucrurilor pe hârtie îți eliberează spațiul mental pentru idei noi.
Când vine vorba despre dezvoltarea mea profesională continuă, journaling-ul m-a ajutat mult să aduc subiecte relevante în supervizare, dar mi-a oferit și mai multă conștientizare. Și, pentru că sunt fanul unei practici reflective, o să împărtășesc cu tine câteva dintre observațiile mele:
– responsabilitatea pentru propria dezvoltare – faptul că îmi iau multe notițe vizuale mă ajută să vizualizez direcții din care vreau să învăț mai multe sau în care simt că am încă de descoperit lucruri. Îmi este mai ușor să identific acțiuni necesare în viitorul apropiat pentru continuarea dezvoltării profesionale;
– identific subiecte de adus în sesiunile de mentorat sau în cele de supervizare, sau chiar în terapie – așa mă asigur că am două conversații pornite din perspective diferite care mă ajută să devin un coach mai bun pentru clienții mei;
– am o imagine clară a faptului că valorile și credințele îmi sunt aliniate astfel reduc semnificativ șansele de conflicte interne care ar putea dăuna relațiilor cu sine sau cu cei din jur.
Dacă ești la început poate fi dificil să începi un astfel de proces de aceea includ mai jos câteva exemple de formule pe care le poți folosi, menite să-ți facă primii pași mai ușori dacă vrei să încerci mai întâi pentru tine un jurnal reflectiv sau poate vrei să le folosești alături de clienții tăi.
Una dintre cele mai cunoscute formule este 4F (Facts – Fapte, Feelings – gânduri, emoții, Findings – ce am găsit, Future – viitor și cum folosim ceea ce am aflat după acest proces). Întrebări care pot fi adresate la fiecare pas din acest proces au fost exemplificate și la conferința ICF, în timpul prezentării susținute de Madi Rădulescu și Alina Ionescu.
O altă metodă ar fi Ciclul Reflectiv al lui Gibbs creat de Graham Gibbs în 1988 pentru a da structură de învățare din experiențe: Descriere (ce s-a întâmplat), Emoții (ce am simțit), Evaluare (ce a mers bine, ce putea fi îmbunătățit), Analiză (înțelege situația), Concluzie (ce ai învățat), Plan de Acțiune (ce vei face diferit în viitor într-o situație similară).
A treia și poate cea mai simplă, pe care probabil o folosești la setarea de obiective iar acum o poți aduce în jurnalul reflectiv este tehnica semaforului: verde (pornește – ce merge bine, ce îți dă încredere în tine, ce ești pregătit (ă) să încerci), galben (încetinește – care sunt zonele în care înaintezi încet, idei unde ai nevoie de susținere și încurajare, ce nu se mișcă la viteza la care ai vrea), roșu (oprește – ce nu funcționează, unde te-ai împotmolit, lucrurile sau acțiuni pe care nu ești încă pregătit (ă) să le faci, lucruri/acțiuni pe care vrei să te oprești din a le mai face).
Indiferent dacă alegi să faci un jurnal vizual, unul cu mult scris sau un mix dintre cele două, gândește-te la oportunitățile tale în calitate de coach profesionist, la cum un jurnal îți va susține dezvoltarea și ce beneficii ai vedea pentru clienții tăi având la bază experiența ta. Orice ai decide, îți doresc să îți aducă bucurie și relizări frumoase.
Despre autor
Ana M. Marin
– este Communication Senior Specialist, Trainer & Coach. Cu o experiență de peste 16 ani în comunicare în diferite industrii, Ana a terminat în 2020 Business Coaching Diploma ca primă formare în coaching, apoi Business Coaching Diploma Advanced pentru a-și continua educația în domeniu. Este unul dintre co-facilitatorii locali în școala de coaching, Associate Certified Coach ICF, EMCC Mentor/Coach Practitioner, Genos EI Facilitator și Positive Intelligence Coach.
Lucrează cu clienți din întreaga lume atât pe programele interne de leadership (Path to Partner, ILead), cât și prin programe de resilience menite pentru cei care vor să lucreze cu un coach în zona de productivitate, setare de obiective, wellbeing și comunicare.
Punctele de vedere și opiniile exprimate în articolele invitaților, prezentate pe acest blog, aparțin autorului și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Federației Internaționale de Coaching (ICF). Publicarea unui articol aparținând unui invitat pe blogul ICF Romania nu echivalează cu aprobarea sau susținerea din partea ICF Romania a produselor sau serviciilor furnizate de autor.
Cei care doresc să afle mai multe despre autor sau să îl contacteze sunt invitați să o facă prin intermediul retelelor sociale, a paginilor personale sau profesionale din social media sau pe site-urile profesionale ale acestora.
